FERMA LEGUMICOLĂ FIERBINŢI
Semanarea
Pentru ardeiul de ciclu lung cultivat în solarii, perioada de semănare are loc între 2-20 ianuarie. Ca şi în cazul tomatelor, semănatul se poate face pe pat germinativ sau în tăviţe alveolare. Substratul trebuie să fie format din turbă special tratată pentru optimizarea EC-ului si pH-ului având în compoziţie şi fertilizatori.
Pentru ca un substrat profesional în care se produc răsadurile să poată fi utilizat trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
-pH-ul să fie cuprins între 5,5-6,5. Acesta este scris pe ambalajul de turbă şi trebuie verificat.
-EC-ul (electro-conductivitatea solului sau concentraţia de săruri din sol) să nu fie foarte mare.
-să conţină NPK şi microelemente necesare hrănirii plăntuţelor
-granulaţia să fie cuprinsă între 0-5 mm.
-turba să fie un amestec de turbă blondă şi neagră.
-să conţină aditivi de umectare.
-nu se va folosi pământ din solarii sau grădina.
Folosirea unui substrat profesional aduce o serie de avantaje cum ar fi:
-este lipsit de seminţe, iarbă sau insecte.
-nu va provoca boli pentru căderea plăntuţelor.
-asigură pH si EC optim pentru germinarea şi dezvoltarea răsadurilor.
-conţine mineralele necesare pentru prima parte de dezvoltare a răsadurilor.
-asigură o uniformizare a răsadurilor.
-provoacă o dezvoltare radiculară bogată.
Pregătirea patului germinativ pentru semănat are urmatoarele operaţii tehnologice:
-se udă cu apă turba până la umectarea completă.
-se trasează rândurile prin apăsarea substratului.
-se pun seminţele una câte una.
-se acoperă cu un substrat de 0,5 cm.
-nu se va uda pâna la răsărire.
-se acoperă cu ziare sau cartoane de hârtie pentru a menţine umiditatea. Nu se va folosi aplicarea foliilor ca în cazul tomatelor, deoarece poate duce la sufocarea şi distrugerea plăntuţelor.
-se asigură o temperatură constantă cuprinsă între 22-26 grade C. Temperaturile mici întârzie germinarea şi răsărirea ardeilor până la două săptămâni.
-după 4-5 zile apare fenomenul de răsărire dacă temperaturile sunt optime şi se înlătură materialele de acoperire, chiar dacă răsărirea nu este de 100%.
-după răsărirea completă se schimbă temperatura constantă zi/noapte, fiind nevoie în timpul zilei de temperaturi cuprinse între 24-26 grade C iar noaptea între 18-20 grade C.
Repicarea:
Răsadul se poate repica în momentul în care plantele au un sistem radicular bine dezvoltat pentru evitarea ruperii acestora. Sunt recomandate ghivece rotunde cu diametrul de 9 cm sau 10 cm, ghivece pătrate cu dimensiunile 7x7x8 sau tăviţe alveolare de 28 celule/taviţa. Lumina nu trebuie să pătrundă la rădăcina plantelor pentru că se reduce funcţia de absorţie a apei şi a elementelor nutritive. De aceea, materialele folosite trebuie să fie închise la culoare.
În primele două zile de la repicare se va menţine o temperatură constantă zi/noapte de 24-26 grade C pentru dezvoltarea răsadului. Temperatura nu trebuie să scadă sub 7-8 grade C, iar în cazul în care se înregistrează temperaturi peste 35 grade C se va aerisi spaţiul în care se află răsadurile. Plantele trebuie să fie constant udate, fertilizate şi tratate împotriva dăunătorilor.
Atunci când plantele încep să se atingă între ele se aplică operaţia de “rărire”, care aduce o serie de avantaje: fiecare plantă va beneficia de cantitatea de lumină necesară pentru dezvoltare, aerisirea va fi mult mai buna, se va lucra mai uşor datorită spaţiului format, se poate face o observare mai eficientă a plantelor.
Perioada în care ghivecele sau alveolele stau pe pământ până la transplantare este de 2-3 săptămâni. În cazul în care se depăşeşte acest termen, rădăcinile plantelor cresc iar în momentul ruperii de sol acestea pot cauza îmbolnăviri plantelor precum bolile vasculare şi infestarea cu nematozi şi viermi de sârmă.
Transplantarea:
Pentru pregătirea plantării în sol sunt necesare următoarele:
-se va opri căldura în răsadniţă şi se va aerisi spaţiul.
-se stropesc foliar răsadurile cu insecticide şi fungicide.
-se va pregăti solul pentru transplantare (afânarea cu motosapa), se vor face găurile pentru plantare şi se va instala sistemul de irigare prin picurare.
-se va face o dezinfectare a solului.
-se va aplica folia de mulcire.
Densitatea de plantare pentru cultura de ardei este cuprinsă între 30.000-35.000 plante/ha. Plantarea se face pe rânduri cu distanţe egale între ele sau pe două rânduri apropiate (40-60 cm) şi două depărtate (1,0-1,2 m). Distanţa între plante va fi cuprinsă între 30-40 cm.
Irigarea si fertilizarea:
Irigarea reprezintă unul din cei mai importanţi factori pentru obţinerea unei culturi de bună calitate. Cea mai întâlnită metodă de irigare este reprezentată de folosirea unei instalaţii de picurare, care trebuie să asigure un debit de 1,6-2,5 l/h/picurător la o presiune a apei de 0,5-1 atm şi să aibă distanţa între picurători de 20-30 cm. Se recomandă ca irigarea să se facă în special dimineaţa înainte de răsăritul soarelui. În timpul zilei se va administra o cantitate mai mare de apă în zilele călduroase şi în zilele răcoroase se va administra o doză mai mică de apă. Se pot adăuga fertilizatori la fiecare irigare în doze mici, mergându-se pe principiul unor irigări dese şi împărţirea corectă a dozelor de îngrăşămant pentru a evita o supraîncărcare în cazul administrării unei doze mari.
Fertilizarea se diferenţiază în funcţie de tipul de ardei (ardei gras galben, ardei gras roşu, ardei capia, gogoşar) şi apare datorită timpilor de legare a fructelor până la recoltare. Ardeiul gras galben necesită mai mulţi nutrienţi şi o irigare mai accelerate, deoarece are o productivitate mai mare iar recoltarea se efectuează mai rapid. Ardeiul roşu, capia şi gogoşarul au o fertilizare asemănătoare tomatelor, trecând prin acelaşi ciclu de dezvoltare: înflorire, legare, creştere, coacere. Aplicarea îngrăşămintelor se poate face prin două metode: aplicare radiculară (fertilizarea prin irigare) sau aplicare prin stropire (fertilizarea foliară).
În cazul ardeilor se va pune accent pe administrarea unor doze mai mari de Potasiu şi Calciu şi mai puţin pe Azot. În ceea ce priveşte fertilizarea ardeilor care necesită coacere, se va pune accentul pe dezvoltarea intensivă a fructelor, înflorirea şi legarea ardeilor pentru o recoltare constantă a acestora o dată pe săptămână. Este de reţinut faptul că de la legarea primelor fructe până la prima recoltare trec 50-60 de zile.
Indicele de salinitate trebuie să crească la ardeiul roşu pentru a asigura elementele minerale şi glucidele necesare pentru a oferi o culoare roşu intens, spre deosebire de ardeiul gras galben pentru care indicele de salinitate trebuie să fie cât mai redus deoarece există o nevoie mai mare de reţinere a apei în plantă, datorită creşterii şi dezvoltării mai rapide.
Conducerea ardeilor:
În operaţia de conducere se păstrează un număr variabil de braţe ce pornesc din tulpina principală, urmând să se înlature florile, mugurii şi lăstarii de la primele internoduri. Numărul de braţe care porneşte din tulpina principală diferă în funcţie de hibridul cultivat. La fiecare bifurcare se va lăsa doar un braţ, aceasta operaţie efectuându-se pănă la internodurile 2-3.
Pentru ardeiul roşu este de preferat să se păstreze braţele care conduc la cea mai buna productivitate. Dacă planta are putere vegetativă mare şi generează lastari noi, se vor înlătura braţele suplimentare până la al patrulea internod, iar dacă numărul de lăstari este limitat, operaţia se va opri. Înlăturarea unor flori şi muguri florali de la internodul 0 este foarte importantă deoarece păstrarea lor poate duce la o fructificare necorespunzătoare, un dezechilibru în comportamentul fiziologic al plantei, datorită neconcentrării pe mărirea fructelor, o dezvoltare radiculară scăzută, urmând astfel o scădere semnificativă a producţiei.
Palisarea:
Exista două metode de palisare a ardeiului:
1.Modelul olandez – se practică şi la culturile de tomate şi constă în susţinerea plantei de o aţă, pe toată înălţimea sa. Pentru utilizarea acestui model se va lega aţa de structura solarului şi de fiecare braţ al ardeiului, urmând răsucirea periodică a acestora după aţă, în funcţie de ritmul de creştere. Aţa utilizată nu trebuie să fie foarte subţire pentru a nu tăia planta. Acest model de palisare oferă obţinerea unei producţii mari, datorită fructelor aflate pe tulpinile principale dar, pe de altă parte, generează un volum mare de muncă. Exploataţia agricolă PFA Minea Ştefan Andrei va folosi această metodă de palisare a ardeiului.
2. Modelul spaniol – aduce un avantaj în diminuarea muncii pentru palisat dar implică şi costuri mai mari pentru montarea sistemului. La fiecare capăt al rândului este nevoie de montarea a doi spalieri care se prind cu sârmă de o parte şi de alta pentru susţinerea plantelor. Odată cu creşterea plantelor se adaugă sârme pentru a menţine rezistenţa. Distanţa dintre sârme este de 30 cm.
Defolierea:
În cazul culturilor de ardei înlăturarea unor frunze se face după ce s-au finalizat recoltările de la primele internoduri. Această operaţie oferă o aerisire corespunzătoare plantelor şi o bună pătrundere a luminozităţii dar şi o concentrare a dezvoltării fructelor, datorită eliminării frunzelor ofilite şi uscate, care consumă inutil substanţe nutritive.
Polenizarea:
Polenizarea se efectuează cu ajutorul bondarilor şi este recomandată în prima parte a ciclului, evitând astfel avortarea florilor şi apariţia fructelor deformate.
Umbrirea ardeilor:
Culturile de ardei au o sensibilitate mare la expunerea în razele soarelui, care afectează considerabil fructele. Pentru diminuarea acestei problem, se recomandă montarea unor plase de umbrire în interiorul solarului, pentru a reduce intensitatea razelor soarelui şi pentru a scădea temperaturile ridicate din timpul verii. Această operaţie oferă o productivitate mare şi obţinerea unor legume de bună calitate.